Ard sarbatorile Pascale!

Am fost martor dimineata, fara sa vreau (m-am nimerit prin preajma) la Iadul ce intampina cu stoicism Pastele. Complexul Siraj (Iasi) s-a facut scrum. Incendiu a izbucnit noaptea trecuta pe la orele 2, iar in urma cu putin timp (2 ore) acoperisul si peretele lateral s-au prabusit... Am capturat cu telefonul mobil 2-3 filmulete dar din respect pentru cunoscutii care au standuri (aveau) aici, nu le voi posta. Le voi sterge...

Cat am cascat insa gura ca prostul am auzit din partea altor guri cascate tot felul de comentarii acide. Efectiv unii tampiti au terminat de batut covoarele, de numarat ouale sau de mangaiat mielul (atentie...cu "i") si s-au prezentat la "so focul de artificii" razand cu pofta de comerciantii disperati care incercau sa intre pentru a-si mai recupera din marfa...si bucurandu-se ca imbecilii ca "evaziunea fiscala a ars de la radacina".

Facand abstractie de "marii mafioti" care chiar o duceau bine si pentru ei pierderea unui stand nu inseamna mare lucru, tin sa le spun imbecililor distrati de eveniment cateva fraze! Asta daca frazele se leaga in cutia lor craniana, printre cutele creierului inundat de muci!

In primul rand am avut norocul si onoarea sa cunosc oameni cu standuri in Siraj! Sunt oameni care din asta isi hranesc familia!!! Sunt oameni care cand cretinii distrati stau cu botu-n perna noaptea si uda asternutul, ei fac curse la Bucuresti dupa marfa, nedormind care 24 de ore... Sunt femei care cara sute de kg cu spatele, cand idiotii cheflii cara sacosa de la piata!

Daca unii mosnegi idioti au lucrat "la stat" turnand la Securitate si acuma au pensii si-i doare-n dos, ei nu stiu ca altii in ziua de astazi efectiv isi sacrifica conditia umana pentru a avea o paine de pus pe masa...

Legat de evaziunea fiscala... imi vine sa rad, sa plang si mai ales...sa injur. Daca un om care aduce de la Bucuresti marfa de 2000-3000 RON face evaziunea fiscala datorita careia se duce Iasul dracului, atunci e clar ca ne meritam soarta... Tin sa le spun nesimtitilor care lansau astfel de comentarii ca daca isi vor sui tartita de la Rondul Vechi intr-un oarecare vehicul si vor tine strada toooooot inainte (spre Centru, evident) dupa vreo 2-3 km vor vedea "neste multe zgarie-noare de acopereaza ceriu" si atunci sa mai manance ei despre furturi si evaziuni...

P.S. Scuzati exprimarea in limbaj "de lemn" sau eventualele greseli gramaticale, dar nu voi mai corecta articolul deoarece voi porni iar spre zona "neagra"...  Imi pare sincer rau pentru aceasta catastrofa si pentru cum ii prinde sarbatorile pe acesti oameni:(

P.S. la P.S. Paste fericit tuturor!

A postat cineva pe youtube...

"Trezeste-te romane..." vin alegerile...

"Trezeste-te romane si nu mai sta-n sezut,
Trezeste-te romane destul esti umilit..."


Mie imi era simpatic conducatorul turmei. Privirea lui nehotarata si rasul papagalico-"angelic" ma amuzau teribil si  il consideram un om care vorbeste dar face. O mana de fier utila societatii. Dar vezi tu, cand mana de fier incepe a taia cetatenii de la brau, nu mai poti simpatiza cu "shiobanu". Pai nu se poate sa bagi bani in curu unor ministere inodore atata timp cat batranii crapa pe strazi fara medicamente! Atata timp cat tinerii din tara nu mai au absolut nici un viitor aici. Pai cum sa-ti faci tu o familie? Sa mori de foame?


Mi-au placut protestatarii de sambata din fata Palatului. Erau cateva doamne trecute de varsta a 2-a care protestau in liniste si-si aratau nemultumirea intr-un mod cu totul civilizat. M-au enervat insa militienii, jandarmii si securistii veniti a le pazi. Bai tata astia din natura lor umana stiu a se uita doar urat si suspicios... De parca ei sunt bine platiti... Niste tarani...!


Sunt curios cine face astazi act de prezenta cu ocazia micii uniri. Basescu (4%-poate fi insa surpriza la pariuri), Ponta-Crin (cuplul de nedespartit - 96%).


TINETI MINTE!!! Daca tandemul ponto-crinic ajunge sa conduca, astia doi se vor scuipa in gura reciproc cat de curand la fel cum acuma se saruta si isi trag limbi pasional!


P.S. Ca o interventie de ultim moment, am auzit acum 3 min la TV ca la Iasi de ziua unirii cetatenii vor fi controlati de oua! 

Ceata de "dimineata"

Teama de ceva nou, teama de a pasi "prin ceata" ne face mereu sa ne intrebam ce gasim de cealalta parte a cortinei. Ne este frica... Vrem sa nu fim singuri. Vrem sa avem alaturi un sprijin si in felul acesta parca tot universul nedefinit devine mai clar, mai lucid.
La un moment dat toti luam drumul cetii. Si de partea cealalta a podului, in necunoscut stau sperantele noastre, care mai luminoase, care mai intunecate. Variaza...
Dar cel mai mult iubesc ceata diminetii. Ati privit-o vreodata? I-ati vazut "transformarea"? Dupa noaptea adanca si linistea mormantala a intunericului apare ceata diminetii, aburul apelor... Ea nu tine mult insa. Mereu la scurta vreme...rasare soarele. Printre raze ne zambeste fiecaruia.

Natie de...

Mi-e rusine de rusina ta romane! Am ajuns dupa evenimentele recente la concluzia ca rasa geto-daco-tracica cu interferente romane este irecuperabila. O curva-n ploaie.
Ceea ce se intampla in marile orase nu are ce cauta nici la capitolul miting nici la revolutie nici la revolta...la nimic. Mergi si strigi si tu ca-l vezi pe cutare ca striga. Si nu stii ce sa strigi dar vrei s-o faci din frustrare pentru ca acasa nu ai sansa de a urla la nevasta. De-a lungul anului mergi pe stadion si urli fara a privi meciul, dar acum neica e pauza de campionat. Ca prin telefonul fara fir afli tu ca lumea striga dupa un Yasser Arafat...sau un Calafat sau un Ararat... Si strigi si tu ca boul!
Toti refuleaza. De la Arafat s-a ajuns la cereri de mariri de pensii...de salarii la scandari anti basiste, ba unu chiar urla ca are apartament cu 2 camere si vrea unul cu trei!
Ditamai miscarea cu cateva mii de demonstranti dintre care 60% pensionari si 39% "baieti de galerie" care se chinuie temeinic pentru a-si impreuna mainile in aplauze! 1%...restul...e tacere...
Si daca pleaca Basescu cine vine? Sunt curios care e acel Mesia... Nu oricum TOTI au fost mari comunisti? Nu oricum toti se aseaza sub mantia serviciilor secrete? Si daca serviciile secrete ale altor tari nu vor ca Base sa fie schimbat, nu va fi schimbat. Poate uitati faptul ca Revolutia din '89 a fost facuta de serviciile secrete si NU de romanii iesiti ca papagalii in strada.
Dar ma rog, nascuti din Decebal si Traian e greu. Ham-ham!

*imagine preluata de pe www.libertatea.ro

Cu capul in jos...

"Cu capul in jos, adevar sau minciuna/
Sint eu nebun, sau lumea e nebuna.../"


Da...ajung de la o vreme ca cred ca am luat-o pe ulei... Ori eu, ori poate eu am ramas normal si restul ati innebunit...

Lumea pare a se intoarce de pe o parte pe cealalta. Fiecare ii da in cap fiecaruia, de la nivel micro, pana la nivelul macro! Toti sunt cu gandul la sterpelit, la inselat, la tras in teapa. O fi intrand capitalismul in putrefactie? Defapt...ce este capitalismul? Consider ca in Romania nu exista un capitalism propriu zis. Dupa 50 de ani de comunism (in care unii e drept, au dus-o rau, dar majoritatea sunt mancatori de cacat!) e greu sa devii un stat capitalist, mai ales atunci cand conducatorii tai si urmasii lor au fost si vor fi toata viata comunisti. Diferenta dintre noi si americani este ca ei sunt capitalisti in fapt, dar si in mental! Noi suntem capitalisti in fapt si comunisti in gandire! Este cea mai jalnica stare... Suntem asemenea valetului gras si slinos care timp de 50 de ani a pupat si a lins in cur regele, iar acuma...firesc boraste timp de vreo alti 50 pentru a se curata!

Deci nu...nu....! Nu avem democratie!

Am plecat in a scrie dupa ce am observat in ultima vreme un Babel de actiuni si manifestari ce mi-au dat de gandit!!! Lumea...se duce la vale, iar noi romanii...suntem dusi de multa vreme! Daca americanii pornesc razboiul care va deveni mondial (cu Iranul), noi romanii nu trebuie sa ne temem! Mai rau nu exista! Sau poate exista...si inca nu am vazut raul adevarat! Oricum, in locul lui Dumnezeu as intoarce cometa Elenin din drum si as propti-o exact peste Romania! Sa scape lumea de 23 mil de prosti...ba chiar sa mai tragem dupa noi alte cateva miliarde!
Nu sunt prosti cei din Clanul Bilderberg cand spun ca maxim 500 mil. locuitori pe Terra...ajung!

Sa castram politicienii...

Sunt suparat si ofticat pentru legea nou adoptata referitoare la eutanasierea cainilor maidanezi. Am caini la scara blocului, am fost prin numeroase alte locatii in care abundau cainii maidanezi dar efectiv nu am fost niciodata muscat de vreunul. Tind sa cred ca "muscatii" au anumite probleme, odata ce starnesc furia animalelor...

Le doresc domnilor care au votat legea "sa nu li se mai scoa...". Pardon. Voi strange si eu semnaturi de la populatie pentru castrarea politicienilor, deoarece hotul hot naste! Poate asa scapam macar urmatoarele generatii de jigodiile astea.

Doamna Udrea, nu am nimic cu tine ba chiar imi esti simpatica. Te am si prietena pe Facebook...si iti admir mereu "silueta" pe tocuri. Ai pornit actiunea pt strangerea de semnaturi pentru eutanasierea maidanezilor... Esti mare doamna. Te-ai ajuns! MARS!!!

Nu am chef sa scriu mai multe... Va servesc cu o imagine...de pe drum:)

Fotografii nevazute...

Fotografii nevazute...

Pentru a fotografia, pentru a exersa nu ai nevoie neaparat de un aparat de fotografiat! Zilnic trebuie sa exersezi, sa-ti cultivi simtul fotografic sa fii invatat sa vezi o imagine, sa o intelegi, sa ti-o imaginezi sa-ti faci propria ta “galerie” acolo intr-un sertaras al mentalului propriu.

Citeam acest lucru intr-o carte a lui Brooks Jensen. Nu va pot reproduce exact deoarece am citit aceasta idée cu ceva vreme in urma. In mare, spunea ca un fotograf, asemeni unui pianist, unui violonist, trebuie sa exerseze zilnic. Te duci la munca si nu ai aparatul cu tine, dar mereu poti fi atent la eventuale carde noi, la situatii inedite, la lucruri interesante. Ai vazut, ai focalizat cu ochii mintii…CLICK! ai pozat. Mi s-a parut un exercitiu bun pentru cultivarea ochiului fotografic.

Ieri, in drum spre Piatra Neamt am vazut zeci si zeci de imagini de-a dreptul impresionante. Aveam in geanta aparatul dar nu reuseam niciodata sa opresc din cauza traficului aglomerat. Cand in sfarsit ajungeam la un scuar, nu mai gaseam acele carde! 

Era spre asfintit si dealurile din zare se scaldau intr-o ceata de poveste. Casele si copacii din departare aruncau asupra campului insorit umbre lungi si intunecate, padurile erau parca brodate pe o panza de in, pasari “alergau” agitate in dreptul “bilei de foc” ce statea sa cada dupa dealuri iar din loc care un hogeag zgribulit arunca o dara subtire de fum dens.

Le-am fotografiat pe toate! Sunt imagini de poveste si le-am impartit cu voi in cateva fraze, deoarece ele sunt si vor fi mereu doar in amintirile mele. Acuma nu stiu sigur, ori chiar nu puteam opri, ori in fata atator minunatii egoismul m-a impins si mi-a soptit sa pastrez doar pentru mine, de-a pururi, acele imagini inramate, acele icoane fotografice.

Poate daca as fi pozat, as fi scos imaginile in calculator, le-as fi postat pe diferite site-uri, poate ar fi fost apreciate sau poate nu si atat! Dar asa am adormit aseara cu ele in gand, am visat peisaje de basm si m-am trezit dimineata cu ele in fata ochilor (parca), avand o buna dispozitie primavaratica. Si probabil multa vreme de acum inainte ele ma vor “urmari” si-mi vor colora memoria.

Poate…POATE (dar fara a lansa promisiuni) altruismul ma va impinge la intoarcere sa surprind cateva cadre si cu aparatul de fotografiat.

Momentan impart cu voi (cu drag) o imagine surprinsa pe un camp banal de la intrarea in Roman, careia lumina soarelui i-a dat substanta.

Unde nu-i cap...

Tin sa ma laud neaparat cu "inteligenta" mea lucie... Am comis-o!


Primesc astazi un mail, de la Clubul Fotografic "Nufarul" din Oradea, in care sunt anuntati fotografii carora li s-au acceptat imagini la cea de-a VI-a editie a Salonului International al Artistilor Fotografi Romani si Maghiari de Pretutindeni, tematica fiind "arta strazii". Imaginile selectate urmeaza a fi expuse in 4 expozitii (deci fiecare este printata de 4 ori) in: Oradea, Cluj-Napoca, Bucuresti si Budapesta.
Deschid intr-o doara documentul cu fericitii participanti deoarece nu am sperat sa am nici cea mai mica sansa de a ma alatura (inca) vreunui salon international!
STUPOARE! Imi vad numele in dreptul denumirii uneia din fotografiile mele: Singur pe un peron (tradus si in maghiara Egyedül egy peronon). Daca as fi fost machitor jur ca as fi "supt" 2-3 beri...dar asa m-am multumit cu o bomboana de lamaie (m-am auto-premiat).


Toate bune pana aici.


In mail, organizatorii ma roaga politicos sa le trimit "aleasa" in format mare (3000x2000) pentru print. Brusc am o presimtire nasoala... Si se adevereste:) Ieri...chiar ieri!!! am facut curat in domnul computer si de pe Desktop am sters cam tot ce am crezut eu ca nu-mi mai foloseste. Si cateva foldere erau cu ce am trimis eu pe la saloane... "Salonul de la...", "Salonul de la..." etc. Asta nu ar fi o problema. Am originala si o editez iarasi si le-o trimit oamenilor. DAR, (abia acum intervine mega inteligenta sclipitoare) eu in general nu denumesc imaginile, decat cand mi se cere la vreun concurs sau salon! Si vezi tu nene...care-o fi aia "Singur pe un peron"???
Cu toata rusinea le-am explicat in mail oamenilor ce am patit, cat de harnic si pus pe treaba am fost si i-am rugat sa-mi trimita ei imaginea mea...ca sa o identific:) Acum...astept...tic-tac!


Tocmai m-am premiat iar cu o bomboana! Manca-m-ar mama de inteligent...


Cred ca am s-adorm! Am auzit ca atunci cand dormi nu poti strica nimic...


P.S. Dupa semnalmente...cam astea s-ar potrivi cu titlul Egyedül egy peronon (hmmmmmm...pardon... Singur pe un peron), dar habar nu am care e...sau daca e vreuna din astea. Astept...

Cand pandesti nestiutorii...

Citesc o carte cu adevarat buna. E legata de domeniul fotografic, scoasa la Diafragma9 si imi ocupa timpul liber in intregime. David Hurn (Magnum) in dialog cu Bill Jay, "A fi (sau a nu fi) fotograf - ghid practic". O recomand cu caldura... (www.diafragma9.ro). Din ea...imi permit sa astern un citat care m-a atras inca din primele pagini. David zice:


"Dupa parerea mea, exista doua cai eficiente de a invata: ca ucenic al unui profesionist de varf sau pe cont propriu. Problema cu fotografia e aceea ca toata lumea o practica si toti sunt convinsi ca o fac bine [ ... ]; dai, prin urmare, peste indivizi care, desi produc rebuturi, intrucat fac totul pe dos, nu se sfiesc sa dea sfaturi proaste din ignoranta. Neajunsul sfaturilor proaste, atunci cand esti incepator, e acela da a nu sti, de fapt, ca sunt proaste, ceea ce risca sa-ti inculce o serie de obisnuinte, la randul lor, proaste si foarte, foarte greu de indepartat mai apoi".


Citesc si fac asocieri... Realizez cu stupoare ca ceea ce simte un om candva simt si eu la un moment dat. Cand cineva vrea sa para mai mult decat poate fi el atunci, cand vrea sa arate ca e "miezul din dodoasca" nu face altceva decat sa-i induca in eroare pe credulii "discipoli" fara personalitate. Este vazut ca un "zeu in viata", apologetii ne avand un model adevarat prin preajma sa-i invete...
Dar mai exista o posibilitate, penibila de altfel pentru "falsul zeu"... Careva din zona sa-i vada intentiile si "macaielile" ce nu au legatura cu realitatea si sa-i taie macaroana sau...sa fie mai diplomat si sa rada in tacere acasa...sau intr-un cerc mai restrans...


Cu totii am vazut macar un asemenea pandaci de nestiutori la un moment dat. Si nu neaparat in domeniul fotografic:)

Cred...in credinta fiecaruia

Cred ca pot face un lucru bun si incerc in toate modurile posibile si imposibile sa-l fac. Cred ca unii mi se vor alatura si totodata cred ca unii ma vor considera sarit de pe fix.

Cred ca dorinta de a face ceva te impinge de la spate si-ti da aripi. Important este sa nu lasi caninii lupilor sa-ti smulga aripile. 

Cred cu tarie in faptul ca nimic nu este intamplator si totul se bazeaza pe legi neintelese de noi, legi...iesite din terestru. Cred ca El ne da aripile dar nu ne impinge de la spate si mai cred ca un alt El tinde a ne impiedica in demersul nostru. 

Cred ca intre noi...nu exista diferente din nastere. Exista comoditatea unora, "castigata" pe parcursul vietii si mai exista perseverenta altora...

Cred ca la sfaristul vietii terestre cu totii vom fi tratati egal! Unii insa vor ramane in memoria umanitatii datorita unei sclipiri de geniu (avuta la un moment dat), datorita unui noroc (avut candva in viata), datorita unei gandiri deosebite (survenita intr-un anumit moment).

Cred ca multi dintre noi au sclipiri geniale dar un "nod gordian" ii impiedica in acel moment sa-si exprime ideile... Daca nu o faci ATUNCI, cred ca se stinge sclipirea si e posibil ca niciodata sa nu o mai simti...

Am pornit de la o idee avuta de curand, cand am vazut cateva fotografii (autori romani) care mi s-au parut extraordinare. Nu sunt un as in fotografie! Sunt la inceputul drumului si nu-mi permit sa comentez si sa arat cu degetul imagini... Dar asta am simtit eu! M-au miscat anumite imagini, ale unor autori...anonimi! Sunt postate pe Facebook...sau pe alte site-uri de acest gen...si atat! Sclipirea autorilor s-a stins... Nu au mers mai departe si e gata! S-a terminat...

Altii au mers mai departe si acum citim despre ei in manualele si albumele de fotografie. Ei au dus scanteia la extrem si au pus bazele tehnicii si artei fotografice. Merita toata atentia noastra...a invataceilor.

Cred...ca v-am plictisit. 

O zi buna.

P.S. Habar nu aveam ce imagine sa postez, dar a trebuit sa aleg una, atata timp cat am pretentia ca acesta este un blog de fotografie... Cred...ca am ales.

Moral sau...mai bine nu?

Am avut ieri pe facebook o discutie constructiva despre una din fotografiile mele. Pe scurt situatia a stat cam asa: am iesit cu un prieten sambata pe strazi mioritice in cautare de ceva (habar n-aveam nici noi ce...). Pas cu pas, am ajuns pe esplanada halei centrale (scriu cu litere mici deoarece nu am absolut nici un respect fata de mega mall-ul amintit) unde asteptam si noi sa ne pice un subiect mai oaches. Am vazut noi o biata batranica ce statea singura si-si ineca amarul in tacere. Oamenii treceau...multi dintre ei impasibili pe langa sarmana cernita. Privirea ei avea ceva dureros in ea... Am vrut pur si simplu sa "ii fur o clipa" printr-o fotografie, pe care, ca un egoist s-o am si sa fie doar a mea! O clipa din viata ei sa stea vesnic intr-ul folder sau poate in vreu album de-al meu... O clipa nu mi-a stat atunci gandul la faptul ca vreau sa devin un Cartier-Bresson profitand de faptul ca babuta nu ma poate lua la fugarit pe esplanada! Ca mai apoi am vrut sa impart si cu altii sentimentul si durerea privirii ei...e cu totul alta poveste.
Am tras asadar 1, 2, 3...10 cadre cu batranica si cu lumina in spate si in contra lumina pana cand EFECTIV am devenit plictisitor si doamna director (zis in popor shafa) mall-ului respectiv a crezut ca fotografiez planuri ale magazinului domniei sale pentru a le vinde la talibani. Asadar a trimis un gardian hranit de mana ei sa ne roage sa-i parasim campul betonat, pentru ca-i al ei!!!  De altfel, omul ne-a vorbit frumos, i-am raspuns frumos si cred eu...cel mai rau in peisaj a dat mintea ingusta a melteanului ajuns in functie!
Daca cineva care va citi articolul o stie pe "shafa", sa-i spuna ca de-a Dracului imi voi lua o camera de-aia in varf de pix...ori intr-un nasture si voi poza ooooore intregi pe esplanada cu care a pricopsit-o sistemul mizerabil actual! Si madame...stai calma ca nu-ti vand imagini cu magazinu pt. ca oricum e al dracului de urat la exterior.


BOOOON


Revenind. S-a iscat o mica...controversa pe Facebook legata de postarea imaginii cu batranica. Mi-au spus unii colegi fotografi ca nu asa trebuia procedat. Ca ar fi trebuit ca dupa ce am fotografiat-o, sa intru in vorba cu ea...sa-i arat fotografiile in aparat si cu voia ei sa le pastrez, sau fara acord sa le sterg. Ca trebuia sa ajut intr-un fel batranica... sa-i vad pasurile... sa simt durerea, odata cu ea!
Sa zicem ca intram in vorba cu ea: "Stimabila doamna, v-am prins intr-un cadru digital si dumneavoastra nu ati observat deoarece am folosit un tele. V-as putea arata imaginea pe display si dvs sa-mi dati acordul s-o public pe web, in blogul meu sau pe Facebook?" Oare cat era ea de batrana...nu credeti ca ajungeam acasa cu o carja trecuta oblic prin cutia craniana? Oare daca ii spuneam si ii aratam...ii alinam suferintele? Oare viata ei ar fi fost mai usoara? Am ajutat-o si eu ca toti trecatorii cu o suma insignifianta, dar asta nu are nici o importanta. Ce nu-ti da destinul o viata intreaga, din pacate nu-ti poate da un om intr-o secunda...
Stiu ca in fotografia de strada, la o iesire prin oras se trag zeci...sute de cadre. Ar trebui sa intri in vorba cu toti cei pe care-i surprinzi in imagini? Chiar m-ar interesa pareri...


Cand am fotografiat...nu m-am gandit la nimic! JUR! Cand am publicat imaginea nu am vrut ca prin ea sa fie vazuta persoana...acea batranica in starea in care se gasea, ci la nivel psihologic, starea in care marea masa a oamenilor este posibil sa ajunga! Nu persoana, ci sentimentul!
Cu astfel de imagini publicate, aratate...poate unii vor realiza ca sarac nu inseamna ca esti atunci cand nu ai Rolex sau Vertu! Sarac nu esti cand prietenii isi permit excurii de lux si tu mergi si stai la cort in Vama Veche! NU!
Am gresit? Apreciez enorm toate parerile si comentariile primite pe Facebook...! Si pro...si contra, toate ma ajuta in a intelege mai bine fotografia de strada...si legile sale morale.


In final profit si ca un P.S. va rog pe toti care simtiti o cat de mica durere la vederea acestei batrane, cand aveti drum pe esplanada amintita...nu treceti impasibili. Cu 2 lei tu iti iei un bilet de tramvai...ea isi ia o paine care o ajunge o zi intreaga. Poate ma simt vinovat moral ca nu am putut face mai mult atunci...

Vulpea pacalita de DSV...

De doua zile "arde" cartierul Tatarasi, din cauza ca (vezi Doamne) intr-o scara a blocului Sf. Maria salasluia bine-mersi, in tihna, la etajul 4 o vulpe de toata frumusetea! Aceasta statea de muuuulta vreme in acel colt de Rai, dar pana in acest moment s-a deghizat intr-un pechinez traind in armonie cu vecinii de palier. I se spunea Foxy si datorita faptului ca-si geluia bine urechile lipindusi-le de cap, era pechinezul favorit al zonei... Copiii din bloc o iubeau pe Foxy, o hraneau cu Pedigrie iar hotomanca halea boabele in greata pentru a nu se deconspira, desi mintea ii zburda la pufoseniile galinacee din curtile vecine. Ba chiar acum o vreme Foxy s-a indragostit de Bobita, cokerul vecinului de la etajul inferior, iubire din care au rezultat 6 puiuti stufosi si roscati...de toata frumusetea!

Mai traia in Iasi un domn care in copilarie a fost zilnic muscat de cainele bunicilor! Si a ajuns la vremea razbunarii, cand Doamne-Doamne l-a facut "nenea doctor", pe numele sau adevarat Adrian si Danut si Chidon. Daca tin eu bine minte (daca nu...iertat sa fiu deoarece am o varsta de acuma...) acum ceva vreme tot domnul respectiv a mai dibiut o vulpe prin oras, ocazie cu care a ras de pe fata pamantului vreo 200 de maidanezi... Ei si sa vezi tu draga razbunare...i-a pus gand rau catelusei Foxy...declarand-o oficial cu acte VULPE, nestiind ca aceasta...chiar facea parte din familionul siretelor! Si nu i-a dat bietului animal nici macar dreptul la un avocat! Nimic! Si-a trimis echipa de Counter-Strike sa eutanasieze bietul animal iar apoi sa-l verifice daca sufera de nenorocita turba... Nici macar o inmormantare crestineasca nu a primit Foxy... A murit ca un caine!:(

Ca o paranteza, ati vazut vreodata hingherii in actiune? :)))))))) Atata tampenie nu mi-a fost dat sa sa vad in viata mea! In costume de asalt, cu cagule pe cap...si cu un fel de glugi... Legiune nu altceva! Armele sunt si ele letale: un soi de tuburi de cornete cu "bold" in varf. Se ascund dupa copaci, se tarasc prin frunze, comunica intre ei prin walkie-talkie in timp ce maidanezu sta si se uita tamp la ei...avand pe fata o expresie de "What the fuck....! Atata artilerie...nu trageeeeti!!! Ma predau!" Si ei nu fac altceva decat sa mearga cu usa de la duba data in laturi, iar maidanezii...tup tup unu dupa altu sar inauntru, cu labele la ceafa! Jur, cand vezi hingherii-maidanezi, iti vine sa-ti iei arma din dotare si sa iesi la "Puski-puski" in cartier...

Revenind, astazi memoria roscatei a fost si mai mult patata! Au declarat ca era turbata, drept urmare domnul doctor Adrian si Danut dar si...Chidon isi va scoate prin targ trupele pentru a sterge amintirea maidanezilor din perimetru!

Atata timp cat nu esti in stare sa anesteziezi animalul, sa-i faci analize si ABIA APOI sa-l omori daca e turbat, atata timp cat nu stiu sigur daca nu chiar domnii de la directiune "au plantat" vulpoiul in zona, pentru a mai scapa ei de niste maidanezi, atata timp cat... atata timp cat... atata timp...atata...etc, eu ma dau cu arabii de data asta!
In seara asta am facut sedinta cu maidanezii de la bloc! I-am aliniat pe: Stiks, Panda, Tigruta, Fira, Vulpita, Tzutzu, Fricosu, Stoica, Labus si i-am intrebat daca au intrat in contact cu "spionul roscat" (Roger...Roger). Au negat deci voi fi de partea lor in lupta! Si nu ma voi inarma cu pistolul, nici cu spray-ul cu sare si piper...ci cu cu o scandura mare si dureroasa!

Asadar, cu riscul amenzii, cu orice risc ma voi prezenta si-i voi altoi de mama focului pe hingheri...daca ii vad prin zona. Si nu specific exact zona, pentr a-i tine in suspans! Promit sa trag cu sete... Imi doresc asta de multa vreme:)

Ce tara de c...!

Pe rand incolonarea...

Cand o viata intreaga ai fost un blazat si un no-name, te simti mandru de-ti tataie curu' cand la batranete devii "regele gunoaielor" si-ti saruta pupincuristii mana pe care sade stralucind ghiulul de tinichea.
In copilarie priveai cu jind pe fereastra mica din garsoniera in care stateati doldora un familion intreg, la pustii de varsta ta care bombau mingea de 35 (nu stiu cum ii zicea pe vremea ta, stiu cum ii zicea pe vremea mea) in fata blocului. Stateai cu o bala in coltu' gurii mahnit ca tu nu aveai voie sa stai cu ei. Tu trebuia sa ajungi "cineva" in viata! Iti bagau ai tai cartea pe toate partile, doar doar s-o prinde ceva... Da' nimic!
Ai crescut si ai luat la rand cercurile de intelectuali, vezi Doamne poate iti gasesti si tu cercul... Faceai asta printre randuri, mai bine zis in pauzele de turnator... Dar nu prea mergea...baietii te altoiau! Nu poti intra in cercuri inalte cand la un costum negru asortezi ciorapi albi, inel auriu si lant de argint la gat. Efectiv nu merge! Din acest motiv ai muncit mult si ti-ai slefuit fiecare fateta. Dar ai uitat ca parfumul nu se da peste mizerie.
Cu timpul, pentru a fi tu baiat-baiat ai inlocuit tigara "Marasesti" cu "Maro", lantu de argint l-ai inlocuit cu unu poleit cu o culoare galbui-naiva si ai invatat sa-ti dai si pantofii cu crema. Esti baiat! Ti se pupa mana, te-ai inconjurat de popandai limbisti si acuma ai ajuns tu la stadiul in care imi spui ce sa fac si ce nu!
Daca vorbesc, trebuie sa-mi dai tu acordul, daca rad trebuie sa rad in soapta pentru a nu te deranja, cenzurezi tot ce se poate pt ca esti "jmeker!", ai functie tatica! Ba mai umbla vorba-n targ, cum ca bagi si mana adanc in buzunaru comunitatii...
Las ca te ajunge si pe tine...
Tii sa fii ridicat in slavi fara a oferi nimicla schimb? Ai mare grija cu ce-ti doresti panslavistule ca o dai in poezie si cine stie peste generatii cum vei fi tu amintit ca marele poet fara (re)nume?

Aplaud oricand, dar tot in copac ma voi urca…

Observ de o vreme cum omenirea sufera drastice schimbari… Inca de la inceputurile existentei sale, la orice stimul exterior, omul a reactionat (si nu ma refer doar la homo sapiens sapiens). Cand homo neandertalensis simtea frigul, din instinct hacuia vreo fiara pentru a trage pe el o blana. Si nu este vorba doar de oameni. Incercati sa aruncati in foc orice vietuitoare…! Se va zbate, DECI va reactiona!!! (aviz papagalilor Do not try this at home!).

Revenind in prezent si parcurgand absida de la extreme spre (un oarecare) centru, tind sa remarc faptul ca in mileniul al III-lea mintea omului a obosit. Sub nici o forma in acest secol nu va mai exista BOOM-ul tehnologic din secolul trecut. Mai mult ca sigur inventiile si dorinta de cunoastere nu vor cunoaste urcusuri atat de abrupte ca in anii nu demult trecuti. Am abandonat aspiratiile parintilor…bunicilor… Daca inaintasii nu stiau cum sa gaseasca raspunsul la anumite dileme…mistere…azi nu mai avem timp de intrebari. Intrebarile au lasat locul framantarilor. Faptul ca azi ai si maine poti muri de foame a schimbat unele intrebari… “De ce?” a decenit mai degraba “Cu ce?” Ma gandesc oare cand se va transforma si “De unde?” in “Pana unde?”. Cand se va ajunge la umplerea paharului? Cand se va restabili ordinea in lume…?

Cu toate acestea omul si in special romanul (desigur) a invatat altceva: sa indure. Nu doar lipsurile, ci mai nou si umilinta. Esti stresat ca te da afara angajatorul? Inainte de ’89 nu exista acest stress. Ai rate si nu dormi noaptea de grija? Inainte nu aveai nevoie disperata de rate. Nu ai apa calda la robinet? Inainte aveai de 2-3 ori pe saptamana cate 2 ore, dar aveai. E drept inainte nu erau doldora rafturile de supermarket cu ditamai arataniile frumos colorate pe care sa le bagi in gusa… Dar acum ti le permiti? Cat bagi in tine? Ai mai mult ca inainte?

Probabil din cauza lipsei a ceea ce a fost odata, am observat mai ales la noi romanii ca am preluat ceva din acele timpuri. Si nu ceva bun, ci obedienta. Obisnuit cu capul plecat, obisnuit ca altul sa gandeasca pentru el, obisnuit sa taca si sa priveasca (atentie…nu sa asculte!), romanul se intoarce in trecut ca idiotul!

In ultimii ani am participat la zeci…sute de actiuni la care dupa un discurs efectiv plat, sala, care desigur nu a auzit nimic, aplauda teleghidata. Ii intrebi a doua zi ceva din acea prelegere, habar nu au… Si atunci vorbitorul e clar ca si-a irosit timpul de pomana, publicul de asemenea. Si totusi ei, vorbitorii ne conduc existentele. Dar ei nu pot fi ceea ce sunt, fara noi, cei de jos.  Te multumeste ca pe nu stiu ce post apare un primar care isi da pareri si aere ca plombeaza strazile? Esti prost! Vezi ca ai frigiderul gol, vezi ca iti sunt copii violati, vezi ca nevasta-ta a fost taiata de vreun depravat sau mai rau (?!), vezi ca azi te speli cu apa rece!!!

M-as bucura totusi ca viitorul sa fie dupa cum mi-l imaginez eu: lasam incet masinile si trecem pe carute, lasam armele si ne intoarcem iar la sabii, ce rost au casele…blocurile…bordeie taica! Si…de ce nu (?) hai sa dam naibii jos pantofii si costumul si sa ne suim in copaci! Acolo e loc pentru toti…

Competitie, la 21 grade...

Dupa o saptamana de repaos total, cauzat de o accidentare tampita suferita duminica trecuta, mi-am dat seama ca viata fara sport, fara miscare...fara adrenalina competitiei...este urata! Am redescoperit de curand pofta de a face sport dupa o pauza de ani buni (vreo 5-6). Nu mi-am propus eu acest lucru ci pur si simplu s-a intamplat. Am descoperit un club (Tenis Club Oana) cu o baza minunata, unde se aduna majoritatea jucatorilor de tenis din oras, printre acestia facandu-mi numerosi prieteni. M-a ajutat foarte mult si sfatul (si tin sa-l amintesc deoarece m-a ajutat enorm) lui Alin Hincu, cel care mi-a subliniat ca am uitat sa mai tin spatele drept cand merg. M-au ajutat infrangerile si victoriile din meciurile sustinute. M-au ajutat toti jucatorii parteneri... De la fiecare ai cate ceva de invatat, de la fiecare poti "fura" cate o idee, cate un pont, cate un sfat! 

Nu-mi doresc decat sa-mi treaca odata blestemata asta de glezna si sa ma bucur de finalul sezonului calduros, pe terenul de tenis... Tedy, sper sa ne antrenam cat mai repede!!!:)

Bun! Cam acelasi lucru cred eu ca se intampla si cu fotografia. Accidentare poate fi inlocuita cu grava lipsa de inspiratie. Si totusi, exista lipsa de inspiratie, sau lipsa de noroc? Am patit sa fiu neinspirat si exact atunci sa-mi apara in cardu "cainele lui Mihailopol", ceva...sau cineva...care sa-mi atenueze starea de letargie. Deci poate nu exista lipsa de inspiratie ci doar lipsa de noroc. Am fost intrebat la unele imagini cum de mi-a venit acea idee... La unele chiar nu gandisem nimic ci doar mi s-a parut subiectul interesant... Ba chiar am observat ceva interesant la imagine, abia acasa! Si nu-i cred nici in ruptul capului pe marii sau micii critici si specialisti care spun "domnuleee aici am gandit asa...m-am dat mai asa, m-am aplecat putin asa, am simtit ce gandeste subiectul si am declansat la fix pentru a-i surprinde aceasta stare contemplativa..." Hai pa! Poate cei ce nu se pricep deloc, vor crede! In rest "nu fii bandit cu banditul"! Si in tenis e usor de spus la o minge data cu banda fileului ca asa i-ai calculat tu traectoria...:)))

Suntem in tara 23 milioane de antrenori si tot atatia fotografi. Defapt la fotografi sa mai scadem unul pentru ca eu ma consider doar pozar. Nu am pretentie de fotograf, nu am pretentie de tenisman! Lumea trebuie sa te considere asa... Daca te consideri tu, esti neam prost!

Deci  intre tenis si fotografie...sunt multe multe multe asemanari. Ai nevoie de noroc, modestie, munca. Important este sa nu fii neam de tarla si sa asculti sfaturile (nu sa le iei ca pe o jignire...) care te pot ajuta!

Stau intre 4 pereti la 21 de grade. Afara e soare... Scriu, dar glezna de la piciorul drept sta incordata, acoperita de gheata, la -8 grade...

Va salut din Neamt.

Revista presei...

Mereu se gasesc persoane care nu au facut o fotografie (si zic fotografie in adevaratul sens al cuvantului) in viata lor, sa-mi dea sfaturi, sau chiar sa imi spuna unde si cand ar trebui sa pozez. Le apreciez intentiile bune, dar sunt pus intr-o situatie penibila in care trebuie cat mai rapid sa schimb subiectul si sa ma retrag...

Uneori amici/amice care la fel...pozeaza odata cu anii bisecti imi vin cu camera foto si-mi arata mandri LCDul spunand "Aiiii....uite ce tare...veeeezi?" In acel moment (iar penibil pt mine dealtfel) evident nu pot spune decat ca e ceva misto...si iar ma retrag cat mai repede pentru a nu mai da frau si altor astfel de momente.

Sa se inteleaga bine, nu sunt fotograf profesionist (nu-mi castig existenta doar din asta), nu sunt cine stie ce maestru al fotografiei(pozez nu de foarte multa vreme), sincer sa fiu nici nu pot alcatui o expozitie cu 30 de lucrari pe aceeasi tema, deoarece am fotografiat foarte variat! Imi place cand ma vad cu colegii din club sa vorbesc despre fotografie, sa ne contrazicem, sa ne dam cu parerea...

Dar ce trebuie sa inteleaga o persoana care nu stie deloc fotografie dar pozeaza? Un fotograf cand face o poza, o gandeste inainte. El stie de exemplu ca merge in zona cutare, la ora cutare pentru a poza asta, asta, asta! Fiecare imagine este gandita si mai ales incadrata, aranjata... Este foarte dificil si jenant pt fotograf sa i se arate un cadru in care linia orizontului a aproape diagonala, in care unul din 2 oameni e miscat, in care norii sunt arsi iar padurea subexpusa. Si evident cand iti vezi amicul ca iti prezinta cu atata bucurie snapshoot-ul lui, e greu sa-i spui adevarul... Unui fotograf ii poti critica o imagine buna, deoarece are el mai multe... Unui amic amator e greu sa-i critici poza, deoarece e posibil ca el s-o vada ca fiind cea mai buna. Si atunci te retragi:)

P.S. Citeam intr-o carte de Brooks Jensen o idee exceptionala: "Daca ti-ai luat un aparat de fotografiat, automat ai devenit fotograf dar daca ti-ai cumparat un pian...nu ai devenit automat pianist".
Cam asa-i cu fotografia asta...

Imi place fotografia...misto

Ca un entuziast "invatacel" in ale fotografiei, m-am lovit mereu cu teasta de o problema. Multi m-au intrebat ce gen de fotografie abordez? Si aici intra nenumarate genuri: peisaj, strada, fashion, produs, colaj etc etc etc. Intr-adevar ai sorti de izbanda mai mari (cica) daca mergi doar pe calea ta, cale pe care sa o stii Dumnezeieste! Dar vezi tu, ce te faci cand esti mare fotograf de produs si in fata ti se prezinta un peisaj superb? "Furi clipa" sau treci cu turma mai departe? Si cand ma refer la "a fura clipa", la a fotografia, nu ma refer neaparat la a folosi vreo camera foto. Cum bine spunea Brooks Jensen intr-o carte a sa, o fotografie nu o faci neaparat cu aparatul (nu vreau sa intru in detalii).
Consider ca orice gen fotografic practicat, te ridica cu un micron mai sus pe drumul cultivarii tale ca artist fotograf. Am vazut fotografii din toate genurile, unele mai bune, altele mai slabe dar au fost cateva care m-au marcat! Le visam efectiv noaptea... Si am ajuns la o concluzie. Poate sunt superficial, dar nu vreau sa iau in brate un singur drum! Nu ma declar fotograf de natura, nici macar fotograf de strada, poate daca stau bine sa ma gandesc...nici macar fotograf! Dar stiu un lucru foarte clar: fotografiez ce imi place! Absolut orice...
Iar cand vine vorba de fotografiile altora...nu ma intereseaza cate linii de fuga au, cata tehnica detin sau cat a suferit fotograful si cate ponoase a tras cand le-a facut. Nici macar setrarile si calculele mato-geometro-trigonometrice dupa care a fost facuta fotografia nu ma intereseaza! Apreciez si imi place fotografia cu bun gust, cea realizata de un om modest care si-a pus sufletul (nu creierul) in ea. Imi place fotografia misto:) Si atat.

P.S. Ar fi o dezbatere lunga si m-ar interesa daca sunt si alte pareri...