Prin ochiul criticului...

"Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari..." Constantin Brancusi

Spectator detasat...

Festivalul folcloric "Datini si obiceiuri de iarna" (parada) - Iasi 2011

Sambata (17 dec.) a avut loc la Iasi Festivalul folcloric "Datini si obiceiuri de iarna". "Miscarea" a inceput in jurul orei 10:10 din fata Palatului Culturii (hmm...inca mai exista). Noua tabla montata pe acoperisul asezamantului amintit trimitea spre alaiuri o lumina stralucitoare, de puteai sa juri ca soarele bland le mangaia chipurile zgribulite. Doar ca era o lumina metalica...
Asadar incolonate, alaiurile au pornit unul cate unul pe Bld. Stefan cel Mare, aflat si el in zi de sarbatoare, inchis masinilor dar deschis publicului curios (din...belsug). Prin fata Casei Modei deja stralucirea "frumosului" acoperis al Palatului nu se mai zarea, motiv pentru care norii si-au adus aminte ca au un rol pe cer! Picaturile au inceput a se arunca sinucigase cazand cu greutate peste noi toti...fara diferenta de rasa, religie, sex. Nu conta ca esti din vreun ansamblu venit din cine stie ce colt de tara, ca esti o biata baba curioasa, un biet adolescent "tirat" de acasa sau un umflat de militian care molfai si tu un covrig si te uiti tamp, parca nestiind daca e parada sau revolutie! Ne-a murat... (exagerez putin...dar totusi a plouat)!


Parada a urcat apoi panta lina a Lapusneanului ajungand la Casa de Cultura a Studentilor...unde (in interior) scena a stat la dispozitia oaspetilor colindatori si uratori.


Nu am intrat dar voi posta cateva imagini de la parada (nu multe deoarece pe masura ce voi mai edita, voi mai posta), cu bucuria in suflet ca astfel de datini si obiceiuri inca mai au loc in "groapa" noastra de tara!


Pe aceasta cale tin sa-mi cer public scuze si de la Garcica bolfos (daca va vedea prin cine stie ce minune acest umil articol) in sufletul caruia m-am bagat pentru a-l fotografia, confundandu-l cu vreun oarecare urs...porc...tap...mascat...de prin ansambluri. Efectiv erau foarte multi mascati (militari, doctori...) atat de frumos costumati incat am crezut ca unu' s-a imbracat in "militian". Deci dom'le serjent...zambiti pt ca mi-ati placut, altfel nu aveam aceasta intentie criminala... (groh!)

Moral sau...mai bine nu?

Am avut ieri pe facebook o discutie constructiva despre una din fotografiile mele. Pe scurt situatia a stat cam asa: am iesit cu un prieten sambata pe strazi mioritice in cautare de ceva (habar n-aveam nici noi ce...). Pas cu pas, am ajuns pe esplanada halei centrale (scriu cu litere mici deoarece nu am absolut nici un respect fata de mega mall-ul amintit) unde asteptam si noi sa ne pice un subiect mai oaches. Am vazut noi o biata batranica ce statea singura si-si ineca amarul in tacere. Oamenii treceau...multi dintre ei impasibili pe langa sarmana cernita. Privirea ei avea ceva dureros in ea... Am vrut pur si simplu sa "ii fur o clipa" printr-o fotografie, pe care, ca un egoist s-o am si sa fie doar a mea! O clipa din viata ei sa stea vesnic intr-ul folder sau poate in vreu album de-al meu... O clipa nu mi-a stat atunci gandul la faptul ca vreau sa devin un Cartier-Bresson profitand de faptul ca babuta nu ma poate lua la fugarit pe esplanada! Ca mai apoi am vrut sa impart si cu altii sentimentul si durerea privirii ei...e cu totul alta poveste.
Am tras asadar 1, 2, 3...10 cadre cu batranica si cu lumina in spate si in contra lumina pana cand EFECTIV am devenit plictisitor si doamna director (zis in popor shafa) mall-ului respectiv a crezut ca fotografiez planuri ale magazinului domniei sale pentru a le vinde la talibani. Asadar a trimis un gardian hranit de mana ei sa ne roage sa-i parasim campul betonat, pentru ca-i al ei!!!  De altfel, omul ne-a vorbit frumos, i-am raspuns frumos si cred eu...cel mai rau in peisaj a dat mintea ingusta a melteanului ajuns in functie!
Daca cineva care va citi articolul o stie pe "shafa", sa-i spuna ca de-a Dracului imi voi lua o camera de-aia in varf de pix...ori intr-un nasture si voi poza ooooore intregi pe esplanada cu care a pricopsit-o sistemul mizerabil actual! Si madame...stai calma ca nu-ti vand imagini cu magazinu pt. ca oricum e al dracului de urat la exterior.


BOOOON


Revenind. S-a iscat o mica...controversa pe Facebook legata de postarea imaginii cu batranica. Mi-au spus unii colegi fotografi ca nu asa trebuia procedat. Ca ar fi trebuit ca dupa ce am fotografiat-o, sa intru in vorba cu ea...sa-i arat fotografiile in aparat si cu voia ei sa le pastrez, sau fara acord sa le sterg. Ca trebuia sa ajut intr-un fel batranica... sa-i vad pasurile... sa simt durerea, odata cu ea!
Sa zicem ca intram in vorba cu ea: "Stimabila doamna, v-am prins intr-un cadru digital si dumneavoastra nu ati observat deoarece am folosit un tele. V-as putea arata imaginea pe display si dvs sa-mi dati acordul s-o public pe web, in blogul meu sau pe Facebook?" Oare cat era ea de batrana...nu credeti ca ajungeam acasa cu o carja trecuta oblic prin cutia craniana? Oare daca ii spuneam si ii aratam...ii alinam suferintele? Oare viata ei ar fi fost mai usoara? Am ajutat-o si eu ca toti trecatorii cu o suma insignifianta, dar asta nu are nici o importanta. Ce nu-ti da destinul o viata intreaga, din pacate nu-ti poate da un om intr-o secunda...
Stiu ca in fotografia de strada, la o iesire prin oras se trag zeci...sute de cadre. Ar trebui sa intri in vorba cu toti cei pe care-i surprinzi in imagini? Chiar m-ar interesa pareri...


Cand am fotografiat...nu m-am gandit la nimic! JUR! Cand am publicat imaginea nu am vrut ca prin ea sa fie vazuta persoana...acea batranica in starea in care se gasea, ci la nivel psihologic, starea in care marea masa a oamenilor este posibil sa ajunga! Nu persoana, ci sentimentul!
Cu astfel de imagini publicate, aratate...poate unii vor realiza ca sarac nu inseamna ca esti atunci cand nu ai Rolex sau Vertu! Sarac nu esti cand prietenii isi permit excurii de lux si tu mergi si stai la cort in Vama Veche! NU!
Am gresit? Apreciez enorm toate parerile si comentariile primite pe Facebook...! Si pro...si contra, toate ma ajuta in a intelege mai bine fotografia de strada...si legile sale morale.


In final profit si ca un P.S. va rog pe toti care simtiti o cat de mica durere la vederea acestei batrane, cand aveti drum pe esplanada amintita...nu treceti impasibili. Cu 2 lei tu iti iei un bilet de tramvai...ea isi ia o paine care o ajunge o zi intreaga. Poate ma simt vinovat moral ca nu am putut face mai mult atunci...

Ploaie mocaneasca...

Pe o asemenea vreme nu ai chef de nimic... Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca maine e luni si incepe inca o saptamana de munca. Va dati seama si stiti bine (majoritatea) cam cu ce chef de munca se incepe o saptamana pe o asemenea vreme... Na...e clar ca Domnezeu nu putea sa-i multumeasca pe toti. Unii vor ploaie pentru pamanturi, altii (ca mine) nu vor. Cum ar fi fost sa ploua doar pe campuri iar prin orase sa ploua asa, cand am vrea noi...?
Totusi si vremea urata m-a ajutat la ceva. Am mai stat si eu pe langa vatra cu "tigaia" in brate si am mai cautat prin imaginile vechi. Am slava Domnului zeci, sute de imagini tinute acolo ascunse pentru vremuri ca acestea, cand prefer ca aparatul de fotografiat sa sada cuminte in husa lui.

Sincer, nici macar nu am chef sa scriu prea multe. Ba ma uit ca desteptu' si nu-mi vine nimic in cap, ba imi vin mai multe idei deodata... Asa ca mai bine ma opresc, inainte de a-mi veni in minte un amalgam de idei care se vor transforma in vreun roman plictisitor.

Si cum nu stiu cam ce imagine sa va ofer, voi posta una veche, care insa a fost acceptata la Salonul National de Fotografie Iasi 2011. Expozitia poate fi vizitata la Moldova Mall - Parter, pana pe data de 20 octombrie.

Alte imagini in ton cu vremea, scoase astazi de prin "sertare":

Revista presei...

Mereu se gasesc persoane care nu au facut o fotografie (si zic fotografie in adevaratul sens al cuvantului) in viata lor, sa-mi dea sfaturi, sau chiar sa imi spuna unde si cand ar trebui sa pozez. Le apreciez intentiile bune, dar sunt pus intr-o situatie penibila in care trebuie cat mai rapid sa schimb subiectul si sa ma retrag...

Uneori amici/amice care la fel...pozeaza odata cu anii bisecti imi vin cu camera foto si-mi arata mandri LCDul spunand "Aiiii....uite ce tare...veeeezi?" In acel moment (iar penibil pt mine dealtfel) evident nu pot spune decat ca e ceva misto...si iar ma retrag cat mai repede pentru a nu mai da frau si altor astfel de momente.

Sa se inteleaga bine, nu sunt fotograf profesionist (nu-mi castig existenta doar din asta), nu sunt cine stie ce maestru al fotografiei(pozez nu de foarte multa vreme), sincer sa fiu nici nu pot alcatui o expozitie cu 30 de lucrari pe aceeasi tema, deoarece am fotografiat foarte variat! Imi place cand ma vad cu colegii din club sa vorbesc despre fotografie, sa ne contrazicem, sa ne dam cu parerea...

Dar ce trebuie sa inteleaga o persoana care nu stie deloc fotografie dar pozeaza? Un fotograf cand face o poza, o gandeste inainte. El stie de exemplu ca merge in zona cutare, la ora cutare pentru a poza asta, asta, asta! Fiecare imagine este gandita si mai ales incadrata, aranjata... Este foarte dificil si jenant pt fotograf sa i se arate un cadru in care linia orizontului a aproape diagonala, in care unul din 2 oameni e miscat, in care norii sunt arsi iar padurea subexpusa. Si evident cand iti vezi amicul ca iti prezinta cu atata bucurie snapshoot-ul lui, e greu sa-i spui adevarul... Unui fotograf ii poti critica o imagine buna, deoarece are el mai multe... Unui amic amator e greu sa-i critici poza, deoarece e posibil ca el s-o vada ca fiind cea mai buna. Si atunci te retragi:)

P.S. Citeam intr-o carte de Brooks Jensen o idee exceptionala: "Daca ti-ai luat un aparat de fotografiat, automat ai devenit fotograf dar daca ti-ai cumparat un pian...nu ai devenit automat pianist".
Cam asa-i cu fotografia asta...

Street

Imagini de la o iesire recenta cu colegii din Club:

Old2

Old1