Prin ochiul criticului...

"Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari..." Constantin Brancusi

Minimal landscapes...

Cateva peisaje minimal...

Si o melodie, cu drag. Va doresc un sfarsit de saptamana minunat!

Mi-e dor de toamna blanda...

M-am saturat de toate mizeriile, asa ca voi fi "scurt" in exprimare. Voi posta o fotografie facuta toamna trecuta, cand inca hainele groase erau accesorii inutile...

Mi-e dor...

"Trezeste-te romane..." vin alegerile...

"Trezeste-te romane si nu mai sta-n sezut,
Trezeste-te romane destul esti umilit..."


Mie imi era simpatic conducatorul turmei. Privirea lui nehotarata si rasul papagalico-"angelic" ma amuzau teribil si  il consideram un om care vorbeste dar face. O mana de fier utila societatii. Dar vezi tu, cand mana de fier incepe a taia cetatenii de la brau, nu mai poti simpatiza cu "shiobanu". Pai nu se poate sa bagi bani in curu unor ministere inodore atata timp cat batranii crapa pe strazi fara medicamente! Atata timp cat tinerii din tara nu mai au absolut nici un viitor aici. Pai cum sa-ti faci tu o familie? Sa mori de foame?


Mi-au placut protestatarii de sambata din fata Palatului. Erau cateva doamne trecute de varsta a 2-a care protestau in liniste si-si aratau nemultumirea intr-un mod cu totul civilizat. M-au enervat insa militienii, jandarmii si securistii veniti a le pazi. Bai tata astia din natura lor umana stiu a se uita doar urat si suspicios... De parca ei sunt bine platiti... Niste tarani...!


Sunt curios cine face astazi act de prezenta cu ocazia micii uniri. Basescu (4%-poate fi insa surpriza la pariuri), Ponta-Crin (cuplul de nedespartit - 96%).


TINETI MINTE!!! Daca tandemul ponto-crinic ajunge sa conduca, astia doi se vor scuipa in gura reciproc cat de curand la fel cum acuma se saruta si isi trag limbi pasional!


P.S. Ca o interventie de ultim moment, am auzit acum 3 min la TV ca la Iasi de ziua unirii cetatenii vor fi controlati de oua! 

Ceata de "dimineata"

Teama de ceva nou, teama de a pasi "prin ceata" ne face mereu sa ne intrebam ce gasim de cealalta parte a cortinei. Ne este frica... Vrem sa nu fim singuri. Vrem sa avem alaturi un sprijin si in felul acesta parca tot universul nedefinit devine mai clar, mai lucid.
La un moment dat toti luam drumul cetii. Si de partea cealalta a podului, in necunoscut stau sperantele noastre, care mai luminoase, care mai intunecate. Variaza...
Dar cel mai mult iubesc ceata diminetii. Ati privit-o vreodata? I-ati vazut "transformarea"? Dupa noaptea adanca si linistea mormantala a intunericului apare ceata diminetii, aburul apelor... Ea nu tine mult insa. Mereu la scurta vreme...rasare soarele. Printre raze ne zambeste fiecaruia.

Spectator detasat...

Cu capul in jos...

"Cu capul in jos, adevar sau minciuna/
Sint eu nebun, sau lumea e nebuna.../"


Da...ajung de la o vreme ca cred ca am luat-o pe ulei... Ori eu, ori poate eu am ramas normal si restul ati innebunit...

Lumea pare a se intoarce de pe o parte pe cealalta. Fiecare ii da in cap fiecaruia, de la nivel micro, pana la nivelul macro! Toti sunt cu gandul la sterpelit, la inselat, la tras in teapa. O fi intrand capitalismul in putrefactie? Defapt...ce este capitalismul? Consider ca in Romania nu exista un capitalism propriu zis. Dupa 50 de ani de comunism (in care unii e drept, au dus-o rau, dar majoritatea sunt mancatori de cacat!) e greu sa devii un stat capitalist, mai ales atunci cand conducatorii tai si urmasii lor au fost si vor fi toata viata comunisti. Diferenta dintre noi si americani este ca ei sunt capitalisti in fapt, dar si in mental! Noi suntem capitalisti in fapt si comunisti in gandire! Este cea mai jalnica stare... Suntem asemenea valetului gras si slinos care timp de 50 de ani a pupat si a lins in cur regele, iar acuma...firesc boraste timp de vreo alti 50 pentru a se curata!

Deci nu...nu....! Nu avem democratie!

Am plecat in a scrie dupa ce am observat in ultima vreme un Babel de actiuni si manifestari ce mi-au dat de gandit!!! Lumea...se duce la vale, iar noi romanii...suntem dusi de multa vreme! Daca americanii pornesc razboiul care va deveni mondial (cu Iranul), noi romanii nu trebuie sa ne temem! Mai rau nu exista! Sau poate exista...si inca nu am vazut raul adevarat! Oricum, in locul lui Dumnezeu as intoarce cometa Elenin din drum si as propti-o exact peste Romania! Sa scape lumea de 23 mil de prosti...ba chiar sa mai tragem dupa noi alte cateva miliarde!
Nu sunt prosti cei din Clanul Bilderberg cand spun ca maxim 500 mil. locuitori pe Terra...ajung!

Unde nu-i cap...

Tin sa ma laud neaparat cu "inteligenta" mea lucie... Am comis-o!


Primesc astazi un mail, de la Clubul Fotografic "Nufarul" din Oradea, in care sunt anuntati fotografii carora li s-au acceptat imagini la cea de-a VI-a editie a Salonului International al Artistilor Fotografi Romani si Maghiari de Pretutindeni, tematica fiind "arta strazii". Imaginile selectate urmeaza a fi expuse in 4 expozitii (deci fiecare este printata de 4 ori) in: Oradea, Cluj-Napoca, Bucuresti si Budapesta.
Deschid intr-o doara documentul cu fericitii participanti deoarece nu am sperat sa am nici cea mai mica sansa de a ma alatura (inca) vreunui salon international!
STUPOARE! Imi vad numele in dreptul denumirii uneia din fotografiile mele: Singur pe un peron (tradus si in maghiara Egyedül egy peronon). Daca as fi fost machitor jur ca as fi "supt" 2-3 beri...dar asa m-am multumit cu o bomboana de lamaie (m-am auto-premiat).


Toate bune pana aici.


In mail, organizatorii ma roaga politicos sa le trimit "aleasa" in format mare (3000x2000) pentru print. Brusc am o presimtire nasoala... Si se adevereste:) Ieri...chiar ieri!!! am facut curat in domnul computer si de pe Desktop am sters cam tot ce am crezut eu ca nu-mi mai foloseste. Si cateva foldere erau cu ce am trimis eu pe la saloane... "Salonul de la...", "Salonul de la..." etc. Asta nu ar fi o problema. Am originala si o editez iarasi si le-o trimit oamenilor. DAR, (abia acum intervine mega inteligenta sclipitoare) eu in general nu denumesc imaginile, decat cand mi se cere la vreun concurs sau salon! Si vezi tu nene...care-o fi aia "Singur pe un peron"???
Cu toata rusinea le-am explicat in mail oamenilor ce am patit, cat de harnic si pus pe treaba am fost si i-am rugat sa-mi trimita ei imaginea mea...ca sa o identific:) Acum...astept...tic-tac!


Tocmai m-am premiat iar cu o bomboana! Manca-m-ar mama de inteligent...


Cred ca am s-adorm! Am auzit ca atunci cand dormi nu poti strica nimic...


P.S. Dupa semnalmente...cam astea s-ar potrivi cu titlul Egyedül egy peronon (hmmmmmm...pardon... Singur pe un peron), dar habar nu am care e...sau daca e vreuna din astea. Astept...

Cand pandesti nestiutorii...

Citesc o carte cu adevarat buna. E legata de domeniul fotografic, scoasa la Diafragma9 si imi ocupa timpul liber in intregime. David Hurn (Magnum) in dialog cu Bill Jay, "A fi (sau a nu fi) fotograf - ghid practic". O recomand cu caldura... (www.diafragma9.ro). Din ea...imi permit sa astern un citat care m-a atras inca din primele pagini. David zice:


"Dupa parerea mea, exista doua cai eficiente de a invata: ca ucenic al unui profesionist de varf sau pe cont propriu. Problema cu fotografia e aceea ca toata lumea o practica si toti sunt convinsi ca o fac bine [ ... ]; dai, prin urmare, peste indivizi care, desi produc rebuturi, intrucat fac totul pe dos, nu se sfiesc sa dea sfaturi proaste din ignoranta. Neajunsul sfaturilor proaste, atunci cand esti incepator, e acela da a nu sti, de fapt, ca sunt proaste, ceea ce risca sa-ti inculce o serie de obisnuinte, la randul lor, proaste si foarte, foarte greu de indepartat mai apoi".


Citesc si fac asocieri... Realizez cu stupoare ca ceea ce simte un om candva simt si eu la un moment dat. Cand cineva vrea sa para mai mult decat poate fi el atunci, cand vrea sa arate ca e "miezul din dodoasca" nu face altceva decat sa-i induca in eroare pe credulii "discipoli" fara personalitate. Este vazut ca un "zeu in viata", apologetii ne avand un model adevarat prin preajma sa-i invete...
Dar mai exista o posibilitate, penibila de altfel pentru "falsul zeu"... Careva din zona sa-i vada intentiile si "macaielile" ce nu au legatura cu realitatea si sa-i taie macaroana sau...sa fie mai diplomat si sa rada in tacere acasa...sau intr-un cerc mai restrans...


Cu totii am vazut macar un asemenea pandaci de nestiutori la un moment dat. Si nu neaparat in domeniul fotografic:)

Cred...in credinta fiecaruia

Cred ca pot face un lucru bun si incerc in toate modurile posibile si imposibile sa-l fac. Cred ca unii mi se vor alatura si totodata cred ca unii ma vor considera sarit de pe fix.

Cred ca dorinta de a face ceva te impinge de la spate si-ti da aripi. Important este sa nu lasi caninii lupilor sa-ti smulga aripile. 

Cred cu tarie in faptul ca nimic nu este intamplator si totul se bazeaza pe legi neintelese de noi, legi...iesite din terestru. Cred ca El ne da aripile dar nu ne impinge de la spate si mai cred ca un alt El tinde a ne impiedica in demersul nostru. 

Cred ca intre noi...nu exista diferente din nastere. Exista comoditatea unora, "castigata" pe parcursul vietii si mai exista perseverenta altora...

Cred ca la sfaristul vietii terestre cu totii vom fi tratati egal! Unii insa vor ramane in memoria umanitatii datorita unei sclipiri de geniu (avuta la un moment dat), datorita unui noroc (avut candva in viata), datorita unei gandiri deosebite (survenita intr-un anumit moment).

Cred ca multi dintre noi au sclipiri geniale dar un "nod gordian" ii impiedica in acel moment sa-si exprime ideile... Daca nu o faci ATUNCI, cred ca se stinge sclipirea si e posibil ca niciodata sa nu o mai simti...

Am pornit de la o idee avuta de curand, cand am vazut cateva fotografii (autori romani) care mi s-au parut extraordinare. Nu sunt un as in fotografie! Sunt la inceputul drumului si nu-mi permit sa comentez si sa arat cu degetul imagini... Dar asta am simtit eu! M-au miscat anumite imagini, ale unor autori...anonimi! Sunt postate pe Facebook...sau pe alte site-uri de acest gen...si atat! Sclipirea autorilor s-a stins... Nu au mers mai departe si e gata! S-a terminat...

Altii au mers mai departe si acum citim despre ei in manualele si albumele de fotografie. Ei au dus scanteia la extrem si au pus bazele tehnicii si artei fotografice. Merita toata atentia noastra...a invataceilor.

Cred...ca v-am plictisit. 

O zi buna.

P.S. Habar nu aveam ce imagine sa postez, dar a trebuit sa aleg una, atata timp cat am pretentia ca acesta este un blog de fotografie... Cred...ca am ales.

Moral sau...mai bine nu?

Am avut ieri pe facebook o discutie constructiva despre una din fotografiile mele. Pe scurt situatia a stat cam asa: am iesit cu un prieten sambata pe strazi mioritice in cautare de ceva (habar n-aveam nici noi ce...). Pas cu pas, am ajuns pe esplanada halei centrale (scriu cu litere mici deoarece nu am absolut nici un respect fata de mega mall-ul amintit) unde asteptam si noi sa ne pice un subiect mai oaches. Am vazut noi o biata batranica ce statea singura si-si ineca amarul in tacere. Oamenii treceau...multi dintre ei impasibili pe langa sarmana cernita. Privirea ei avea ceva dureros in ea... Am vrut pur si simplu sa "ii fur o clipa" printr-o fotografie, pe care, ca un egoist s-o am si sa fie doar a mea! O clipa din viata ei sa stea vesnic intr-ul folder sau poate in vreu album de-al meu... O clipa nu mi-a stat atunci gandul la faptul ca vreau sa devin un Cartier-Bresson profitand de faptul ca babuta nu ma poate lua la fugarit pe esplanada! Ca mai apoi am vrut sa impart si cu altii sentimentul si durerea privirii ei...e cu totul alta poveste.
Am tras asadar 1, 2, 3...10 cadre cu batranica si cu lumina in spate si in contra lumina pana cand EFECTIV am devenit plictisitor si doamna director (zis in popor shafa) mall-ului respectiv a crezut ca fotografiez planuri ale magazinului domniei sale pentru a le vinde la talibani. Asadar a trimis un gardian hranit de mana ei sa ne roage sa-i parasim campul betonat, pentru ca-i al ei!!!  De altfel, omul ne-a vorbit frumos, i-am raspuns frumos si cred eu...cel mai rau in peisaj a dat mintea ingusta a melteanului ajuns in functie!
Daca cineva care va citi articolul o stie pe "shafa", sa-i spuna ca de-a Dracului imi voi lua o camera de-aia in varf de pix...ori intr-un nasture si voi poza ooooore intregi pe esplanada cu care a pricopsit-o sistemul mizerabil actual! Si madame...stai calma ca nu-ti vand imagini cu magazinu pt. ca oricum e al dracului de urat la exterior.


BOOOON


Revenind. S-a iscat o mica...controversa pe Facebook legata de postarea imaginii cu batranica. Mi-au spus unii colegi fotografi ca nu asa trebuia procedat. Ca ar fi trebuit ca dupa ce am fotografiat-o, sa intru in vorba cu ea...sa-i arat fotografiile in aparat si cu voia ei sa le pastrez, sau fara acord sa le sterg. Ca trebuia sa ajut intr-un fel batranica... sa-i vad pasurile... sa simt durerea, odata cu ea!
Sa zicem ca intram in vorba cu ea: "Stimabila doamna, v-am prins intr-un cadru digital si dumneavoastra nu ati observat deoarece am folosit un tele. V-as putea arata imaginea pe display si dvs sa-mi dati acordul s-o public pe web, in blogul meu sau pe Facebook?" Oare cat era ea de batrana...nu credeti ca ajungeam acasa cu o carja trecuta oblic prin cutia craniana? Oare daca ii spuneam si ii aratam...ii alinam suferintele? Oare viata ei ar fi fost mai usoara? Am ajutat-o si eu ca toti trecatorii cu o suma insignifianta, dar asta nu are nici o importanta. Ce nu-ti da destinul o viata intreaga, din pacate nu-ti poate da un om intr-o secunda...
Stiu ca in fotografia de strada, la o iesire prin oras se trag zeci...sute de cadre. Ar trebui sa intri in vorba cu toti cei pe care-i surprinzi in imagini? Chiar m-ar interesa pareri...


Cand am fotografiat...nu m-am gandit la nimic! JUR! Cand am publicat imaginea nu am vrut ca prin ea sa fie vazuta persoana...acea batranica in starea in care se gasea, ci la nivel psihologic, starea in care marea masa a oamenilor este posibil sa ajunga! Nu persoana, ci sentimentul!
Cu astfel de imagini publicate, aratate...poate unii vor realiza ca sarac nu inseamna ca esti atunci cand nu ai Rolex sau Vertu! Sarac nu esti cand prietenii isi permit excurii de lux si tu mergi si stai la cort in Vama Veche! NU!
Am gresit? Apreciez enorm toate parerile si comentariile primite pe Facebook...! Si pro...si contra, toate ma ajuta in a intelege mai bine fotografia de strada...si legile sale morale.


In final profit si ca un P.S. va rog pe toti care simtiti o cat de mica durere la vederea acestei batrane, cand aveti drum pe esplanada amintita...nu treceti impasibili. Cu 2 lei tu iti iei un bilet de tramvai...ea isi ia o paine care o ajunge o zi intreaga. Poate ma simt vinovat moral ca nu am putut face mai mult atunci...

De prin Cracau...

Vin cu cateva imagini din satul Cracaul Negru (Neamt), o zona cu mare potential fotografic... Din pacate am ajuns seara, pe o vreme ploioasa. Imi aduc aminte insa ca mai demult din locul de unde am facut acum cateva cadre, am vazut un asfintit... Ceva de vis. Cu siguranta ma voi intoarce pentru a imortaliza acest moment. Deocamdata...atata am putut:)

Cu bine, din Neamt.

We are the...

Portret 052

Portret 021

Azi am prea multe de spus...asa incat nu voi spune nimic!:) Azi nu... Nu... Nu azi...!!!

Serios, nu azi...

Portret din taramul uitat...

Ploaie mocaneasca...

Pe o asemenea vreme nu ai chef de nimic... Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca maine e luni si incepe inca o saptamana de munca. Va dati seama si stiti bine (majoritatea) cam cu ce chef de munca se incepe o saptamana pe o asemenea vreme... Na...e clar ca Domnezeu nu putea sa-i multumeasca pe toti. Unii vor ploaie pentru pamanturi, altii (ca mine) nu vor. Cum ar fi fost sa ploua doar pe campuri iar prin orase sa ploua asa, cand am vrea noi...?
Totusi si vremea urata m-a ajutat la ceva. Am mai stat si eu pe langa vatra cu "tigaia" in brate si am mai cautat prin imaginile vechi. Am slava Domnului zeci, sute de imagini tinute acolo ascunse pentru vremuri ca acestea, cand prefer ca aparatul de fotografiat sa sada cuminte in husa lui.

Sincer, nici macar nu am chef sa scriu prea multe. Ba ma uit ca desteptu' si nu-mi vine nimic in cap, ba imi vin mai multe idei deodata... Asa ca mai bine ma opresc, inainte de a-mi veni in minte un amalgam de idei care se vor transforma in vreun roman plictisitor.

Si cum nu stiu cam ce imagine sa va ofer, voi posta una veche, care insa a fost acceptata la Salonul National de Fotografie Iasi 2011. Expozitia poate fi vizitata la Moldova Mall - Parter, pana pe data de 20 octombrie.

Alte imagini in ton cu vremea, scoase astazi de prin "sertare":

Competitie, la 21 grade...

Dupa o saptamana de repaos total, cauzat de o accidentare tampita suferita duminica trecuta, mi-am dat seama ca viata fara sport, fara miscare...fara adrenalina competitiei...este urata! Am redescoperit de curand pofta de a face sport dupa o pauza de ani buni (vreo 5-6). Nu mi-am propus eu acest lucru ci pur si simplu s-a intamplat. Am descoperit un club (Tenis Club Oana) cu o baza minunata, unde se aduna majoritatea jucatorilor de tenis din oras, printre acestia facandu-mi numerosi prieteni. M-a ajutat foarte mult si sfatul (si tin sa-l amintesc deoarece m-a ajutat enorm) lui Alin Hincu, cel care mi-a subliniat ca am uitat sa mai tin spatele drept cand merg. M-au ajutat infrangerile si victoriile din meciurile sustinute. M-au ajutat toti jucatorii parteneri... De la fiecare ai cate ceva de invatat, de la fiecare poti "fura" cate o idee, cate un pont, cate un sfat! 

Nu-mi doresc decat sa-mi treaca odata blestemata asta de glezna si sa ma bucur de finalul sezonului calduros, pe terenul de tenis... Tedy, sper sa ne antrenam cat mai repede!!!:)

Bun! Cam acelasi lucru cred eu ca se intampla si cu fotografia. Accidentare poate fi inlocuita cu grava lipsa de inspiratie. Si totusi, exista lipsa de inspiratie, sau lipsa de noroc? Am patit sa fiu neinspirat si exact atunci sa-mi apara in cardu "cainele lui Mihailopol", ceva...sau cineva...care sa-mi atenueze starea de letargie. Deci poate nu exista lipsa de inspiratie ci doar lipsa de noroc. Am fost intrebat la unele imagini cum de mi-a venit acea idee... La unele chiar nu gandisem nimic ci doar mi s-a parut subiectul interesant... Ba chiar am observat ceva interesant la imagine, abia acasa! Si nu-i cred nici in ruptul capului pe marii sau micii critici si specialisti care spun "domnuleee aici am gandit asa...m-am dat mai asa, m-am aplecat putin asa, am simtit ce gandeste subiectul si am declansat la fix pentru a-i surprinde aceasta stare contemplativa..." Hai pa! Poate cei ce nu se pricep deloc, vor crede! In rest "nu fii bandit cu banditul"! Si in tenis e usor de spus la o minge data cu banda fileului ca asa i-ai calculat tu traectoria...:)))

Suntem in tara 23 milioane de antrenori si tot atatia fotografi. Defapt la fotografi sa mai scadem unul pentru ca eu ma consider doar pozar. Nu am pretentie de fotograf, nu am pretentie de tenisman! Lumea trebuie sa te considere asa... Daca te consideri tu, esti neam prost!

Deci  intre tenis si fotografie...sunt multe multe multe asemanari. Ai nevoie de noroc, modestie, munca. Important este sa nu fii neam de tarla si sa asculti sfaturile (nu sa le iei ca pe o jignire...) care te pot ajuta!

Stau intre 4 pereti la 21 de grade. Afara e soare... Scriu, dar glezna de la piciorul drept sta incordata, acoperita de gheata, la -8 grade...

Va salut din Neamt.

Imi aduc aminte...

Este o imagine mai veche, dar recent am trimis-o la un salon foto si mi-am amintit de prima iesire in oras la fotografiat cu colegii din Clubul Fotografilor... Era undeva prin februarie anul acesta (parca pe 5).

Revista presei...

Mereu se gasesc persoane care nu au facut o fotografie (si zic fotografie in adevaratul sens al cuvantului) in viata lor, sa-mi dea sfaturi, sau chiar sa imi spuna unde si cand ar trebui sa pozez. Le apreciez intentiile bune, dar sunt pus intr-o situatie penibila in care trebuie cat mai rapid sa schimb subiectul si sa ma retrag...

Uneori amici/amice care la fel...pozeaza odata cu anii bisecti imi vin cu camera foto si-mi arata mandri LCDul spunand "Aiiii....uite ce tare...veeeezi?" In acel moment (iar penibil pt mine dealtfel) evident nu pot spune decat ca e ceva misto...si iar ma retrag cat mai repede pentru a nu mai da frau si altor astfel de momente.

Sa se inteleaga bine, nu sunt fotograf profesionist (nu-mi castig existenta doar din asta), nu sunt cine stie ce maestru al fotografiei(pozez nu de foarte multa vreme), sincer sa fiu nici nu pot alcatui o expozitie cu 30 de lucrari pe aceeasi tema, deoarece am fotografiat foarte variat! Imi place cand ma vad cu colegii din club sa vorbesc despre fotografie, sa ne contrazicem, sa ne dam cu parerea...

Dar ce trebuie sa inteleaga o persoana care nu stie deloc fotografie dar pozeaza? Un fotograf cand face o poza, o gandeste inainte. El stie de exemplu ca merge in zona cutare, la ora cutare pentru a poza asta, asta, asta! Fiecare imagine este gandita si mai ales incadrata, aranjata... Este foarte dificil si jenant pt fotograf sa i se arate un cadru in care linia orizontului a aproape diagonala, in care unul din 2 oameni e miscat, in care norii sunt arsi iar padurea subexpusa. Si evident cand iti vezi amicul ca iti prezinta cu atata bucurie snapshoot-ul lui, e greu sa-i spui adevarul... Unui fotograf ii poti critica o imagine buna, deoarece are el mai multe... Unui amic amator e greu sa-i critici poza, deoarece e posibil ca el s-o vada ca fiind cea mai buna. Si atunci te retragi:)

P.S. Citeam intr-o carte de Brooks Jensen o idee exceptionala: "Daca ti-ai luat un aparat de fotografiat, automat ai devenit fotograf dar daca ti-ai cumparat un pian...nu ai devenit automat pianist".
Cam asa-i cu fotografia asta...