Aplaud oricand, dar tot in copac ma voi urca…

Observ de o vreme cum omenirea sufera drastice schimbari… Inca de la inceputurile existentei sale, la orice stimul exterior, omul a reactionat (si nu ma refer doar la homo sapiens sapiens). Cand homo neandertalensis simtea frigul, din instinct hacuia vreo fiara pentru a trage pe el o blana. Si nu este vorba doar de oameni. Incercati sa aruncati in foc orice vietuitoare…! Se va zbate, DECI va reactiona!!! (aviz papagalilor Do not try this at home!).

Revenind in prezent si parcurgand absida de la extreme spre (un oarecare) centru, tind sa remarc faptul ca in mileniul al III-lea mintea omului a obosit. Sub nici o forma in acest secol nu va mai exista BOOM-ul tehnologic din secolul trecut. Mai mult ca sigur inventiile si dorinta de cunoastere nu vor cunoaste urcusuri atat de abrupte ca in anii nu demult trecuti. Am abandonat aspiratiile parintilor…bunicilor… Daca inaintasii nu stiau cum sa gaseasca raspunsul la anumite dileme…mistere…azi nu mai avem timp de intrebari. Intrebarile au lasat locul framantarilor. Faptul ca azi ai si maine poti muri de foame a schimbat unele intrebari… “De ce?” a decenit mai degraba “Cu ce?” Ma gandesc oare cand se va transforma si “De unde?” in “Pana unde?”. Cand se va ajunge la umplerea paharului? Cand se va restabili ordinea in lume…?

Cu toate acestea omul si in special romanul (desigur) a invatat altceva: sa indure. Nu doar lipsurile, ci mai nou si umilinta. Esti stresat ca te da afara angajatorul? Inainte de ’89 nu exista acest stress. Ai rate si nu dormi noaptea de grija? Inainte nu aveai nevoie disperata de rate. Nu ai apa calda la robinet? Inainte aveai de 2-3 ori pe saptamana cate 2 ore, dar aveai. E drept inainte nu erau doldora rafturile de supermarket cu ditamai arataniile frumos colorate pe care sa le bagi in gusa… Dar acum ti le permiti? Cat bagi in tine? Ai mai mult ca inainte?

Probabil din cauza lipsei a ceea ce a fost odata, am observat mai ales la noi romanii ca am preluat ceva din acele timpuri. Si nu ceva bun, ci obedienta. Obisnuit cu capul plecat, obisnuit ca altul sa gandeasca pentru el, obisnuit sa taca si sa priveasca (atentie…nu sa asculte!), romanul se intoarce in trecut ca idiotul!

In ultimii ani am participat la zeci…sute de actiuni la care dupa un discurs efectiv plat, sala, care desigur nu a auzit nimic, aplauda teleghidata. Ii intrebi a doua zi ceva din acea prelegere, habar nu au… Si atunci vorbitorul e clar ca si-a irosit timpul de pomana, publicul de asemenea. Si totusi ei, vorbitorii ne conduc existentele. Dar ei nu pot fi ceea ce sunt, fara noi, cei de jos.  Te multumeste ca pe nu stiu ce post apare un primar care isi da pareri si aere ca plombeaza strazile? Esti prost! Vezi ca ai frigiderul gol, vezi ca iti sunt copii violati, vezi ca nevasta-ta a fost taiata de vreun depravat sau mai rau (?!), vezi ca azi te speli cu apa rece!!!

M-as bucura totusi ca viitorul sa fie dupa cum mi-l imaginez eu: lasam incet masinile si trecem pe carute, lasam armele si ne intoarcem iar la sabii, ce rost au casele…blocurile…bordeie taica! Si…de ce nu (?) hai sa dam naibii jos pantofii si costumul si sa ne suim in copaci! Acolo e loc pentru toti…