marți, 1 noiembrie 2011

Pe rand incolonarea...

Cand o viata intreaga ai fost un blazat si un no-name, te simti mandru de-ti tataie curu' cand la batranete devii "regele gunoaielor" si-ti saruta pupincuristii mana pe care sade stralucind ghiulul de tinichea.
In copilarie priveai cu jind pe fereastra mica din garsoniera in care stateati doldora un familion intreg, la pustii de varsta ta care bombau mingea de 35 (nu stiu cum ii zicea pe vremea ta, stiu cum ii zicea pe vremea mea) in fata blocului. Stateai cu o bala in coltu' gurii mahnit ca tu nu aveai voie sa stai cu ei. Tu trebuia sa ajungi "cineva" in viata! Iti bagau ai tai cartea pe toate partile, doar doar s-o prinde ceva... Da' nimic!
Ai crescut si ai luat la rand cercurile de intelectuali, vezi Doamne poate iti gasesti si tu cercul... Faceai asta printre randuri, mai bine zis in pauzele de turnator... Dar nu prea mergea...baietii te altoiau! Nu poti intra in cercuri inalte cand la un costum negru asortezi ciorapi albi, inel auriu si lant de argint la gat. Efectiv nu merge! Din acest motiv ai muncit mult si ti-ai slefuit fiecare fateta. Dar ai uitat ca parfumul nu se da peste mizerie.
Cu timpul, pentru a fi tu baiat-baiat ai inlocuit tigara "Marasesti" cu "Maro", lantu de argint l-ai inlocuit cu unu poleit cu o culoare galbui-naiva si ai invatat sa-ti dai si pantofii cu crema. Esti baiat! Ti se pupa mana, te-ai inconjurat de popandai limbisti si acuma ai ajuns tu la stadiul in care imi spui ce sa fac si ce nu!
Daca vorbesc, trebuie sa-mi dai tu acordul, daca rad trebuie sa rad in soapta pentru a nu te deranja, cenzurezi tot ce se poate pt ca esti "jmeker!", ai functie tatica! Ba mai umbla vorba-n targ, cum ca bagi si mana adanc in buzunaru comunitatii...
Las ca te ajunge si pe tine...
Tii sa fii ridicat in slavi fara a oferi nimicla schimb? Ai mare grija cu ce-ti doresti panslavistule ca o dai in poezie si cine stie peste generatii cum vei fi tu amintit ca marele poet fara (re)nume?









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu