Ceata de "dimineata"

Teama de ceva nou, teama de a pasi "prin ceata" ne face mereu sa ne intrebam ce gasim de cealalta parte a cortinei. Ne este frica... Vrem sa nu fim singuri. Vrem sa avem alaturi un sprijin si in felul acesta parca tot universul nedefinit devine mai clar, mai lucid.
La un moment dat toti luam drumul cetii. Si de partea cealalta a podului, in necunoscut stau sperantele noastre, care mai luminoase, care mai intunecate. Variaza...
Dar cel mai mult iubesc ceata diminetii. Ati privit-o vreodata? I-ati vazut "transformarea"? Dupa noaptea adanca si linistea mormantala a intunericului apare ceata diminetii, aburul apelor... Ea nu tine mult insa. Mereu la scurta vreme...rasare soarele. Printre raze ne zambeste fiecaruia.